XILOGRAVURA DIN HĂȘDATE
CREATĂ ȘI CONTINUATĂ DE FAMILIA POP
         Ca descendent și continuator al xilogravurilor din Hășdate, mă simt îndreptățit
să prezint și să susțin fenomenul artistic de factură populară din secolul XVIII. După ce au fost semnalate în monografii
cu caracter istoric,remarcate de Nicolae Iorga, Grigore Crețu în primul deceniu al secolului al XX-lea, xilogravurile de la
Hășdate s-au impus târziu în atenția specialiștilor. Etnografii grupați în jurul Muzeului Ardelean ca Andrei Oros și
Farcaș Gyulai au început să colecționeze aceste stampe populare începând cu ultimul deceniu al sec.XIX-lea.
         Scriitorul George Oprescu publică studiul: Gravurile pe lemn ale țăranilor din Nicula,
aflate în colecția Muzeului Etnografic din Cluj, atribuindu-le atunci greșit iconarilor din Nicula și încercând fără cercetarea
terenului să dezvăluie originea și evoluția lor. Cercetătorul, Ion Mușlea contestă lucrarea lui Oprescu în comunicarea ținută
în 1928, la primul Congres Internațional al Artelor Populare, de la Praga. Proveniența xilogravurilor din Ardeal fiind atribuită
Breslei Gravorilor din zona Gherlei, constituită la 1777 de Protopopiatul Greco-Catolic unde sunt cunoscuți meșterii din
Hășdate, Gherla, Silivaș și Bunești. Primii xilogravori din Hășdate sunt: Mihăilă Munteanu, Petre Potcoavă și Ure.
         Cercetătorul, Ștefan Meteș, poetul Adrian Maniu, etnograful maghiar, Karoly de
Viski fac cercetări prin anii 1931,cu privire la gravurile pe lemn , populare, românești din Transilvania apărute sub lucrarea
în limba franceză "Gravures sur bois populaires romaines de Transylvanies", Budapesta 1931. Tzigara Samurcaș remarcă ineditul
și importanța acestei forme de artă populară la țăranii ardeleni , legând-o de tradiția gravurii în lemn de pe lângă
mănăstirile moldovenești, Mănăstirea Neamț. Acesta a fost momentul declanșării unui interes deosebit față de proveniența
bizantină a stampelor, datorându-le studii mai consistente cercetătorilor, ocupându-se de meșteșugul artistic popular al
xilogravurii. Ion Mușlea, în 1939, descrie cu exactitate și probabilitate istorică și etnografică apariția și evoluția
acestei manifestări artistice legate de satul Hășdate din apropierea Gherlei și a Mănăstirii Nicula.
         După părerea etnografului clujean, nevoia de icoane ieftine accesibile mulțimii
de credincioși săraci a dus cândva în sec. XVIII-lea, la apariția acestor "tipare", "clișee" de lemn
cu ajutorul cărora se tipăreau sute și mii de tiraje repetate,icoane pe hârtie și subiecte laice în negru, culoare tipografică
în unul sau două registre unele colorate ulterior cu pensula în culori de apă. La tipărirea tirajelor uneori participa toată
familia. Se tipărea pe hârtie de ziar uneori pe coli mai groase realizându-se sute de exemplare într-o zi. Unele erau încadrate
pentru a fi puse în iconostasul unor biserici de lemn. Celelalte erau făcute sul și duse la un centru de desfacere cum ar fi în
Hășdate la armeanul Iacob Perint și mai târziu în sec.XIX la Moldovan Todor "Mâțu", care urma să le ducă pentru
comercializare la prețul de trei - patru crăițari, fiind cumpărate de la meșteri cu un crăițar distribuindu-le în tot Ardealul
dincolo de munți în Câmpia Tisei , în Moldova, Bucovina, Muntenia și Maramureș, unele ajungând până în America.
         Primele stampe datate în Hășdate sunt din anul 1787, cu semnătura gravorului
Gheorghe Pop din Hășdate. Se afirmă că familia Pop din Hășdate a venit la începutul sec.XVII-lea din Moldova în urbariul
satului datând din anul 1737, fiind înscrisă sub numele "Pop Moldoveanul". Pop Gheorghe este urmașul lui "Pop Moldoveanu"
care ar fi învățat arta gravurii în lemn , în Moldova la mănăstirea Neamț, unde s-au perindat o pleiadă de gravori,de la
care între anii 1785 și 1782 ne-au rămas un număr important de stampe. Pop Gheorghe și Pop Moldoveanul, nu ne apar în Bresla
Gravorilor din împrejurimile Gherlei, constituită în 1777. Gheorghe Pop a fost și este considerat de către toți cercetătorii
fenomenul spiritual artistic, cel mai consacrat artist al acestui gen al artei gravurii în lemn din secolul al XVIII-lea și
al XIX-lea din localitatea Hășdate. Ultimele cercetări întreprinse atestă douăsprezece gravuri semnate și datate ori numai
semnate de Gheorghe Pop:
1. Botezul,Tăierea Capului Sf. Ioan , Sf. Alipie, Sf. Simion , 1787
2. Scene din viața lui Alexandru cel Mare 1798
3. Isus Hristos Împărat și Mare Arhiereu 1806.
4. Sfântul Arhiereu Mihail 1807.
5. Pogorârea de pe Cruce 1811.
6. Scene din romanul popular Alexandria 1817.
7. Sf. Ierarh Nicolae, primul sfert al sec.XIX-lea.
8. Cei patru evangheliști, primul deceniu al sec. XIX-lea.
9. Masa Raiului, primul sfert al sec.XIX-lea.
10. Maica Domnului cu pruncul Isus, primul sfert al sec.XIX-lea.
11. Cina cea de Taină și Martirul celor patruzeci de mucenici, 1824
12. Scena din romanul popular Alexandria, 1825.
Se mai adaugă un număr de încă nouă gravuri semnate și datate:
1. Patimile Domnului, 1805.
2. Maica Domnului , Isus și șapte sfinți, 1806.
3. Judecata de Apoi, 1809 și Deisis și cinci sfinți 1812.
4. Adorarea Maicii Domnului,1912.
5. Sf. Gheorghe omorând Balaurul,1786.
6. Răstignirea Domnului, sec.XVIII-lea.
7. Sărbătoarea adormirii Maicii Domnului, circa 1800.
8. Maica Domnului Isus Hristos și patruzeci de sfinți, cca 1812.
9. Sf. Arhanghel Mihail, 1807.
         Gheorghe Pop a gravat și imprimat și alte icoane. Unele rămase anonime, altele
datate și semnate, încă necunoscute. Cele douăsprezece xilogravuri în optâsprezece exemplare datorate lui
Gheorghe Pop, identificate recent în județul Hunedoara la Muncelul Mare de scoase la lumină de scriitorul Florian Dudaș.
         În Hășdate se cunosc cinci meșteri,gravori, Nechita Morariu, Simion Pop,
Onisie Pop, Andrei Man, Pop Gheorghe, fiind primul meșter care influențează genul bizantin al icoanelor, folosind scrisul
chirilic și latin,a datat lucrările între anii 1806 - 1824, având succesori în familie ca Pop Onisie și Pop Simion.
         Pop Onisie semnează între 1843 - 1851, șaptesprezece stampe:
1.Răstignirea
2.Sf. Gheorghe omorând balaurul
3. Masa Raiului
4. Arhanghelul Mihail și Gavril
5. Sf. Ilie
6. Templul Domnului
7. Arhanghelul Mihail
8. Nașterea Domnului
9. Sfânta Treime
10. Patru Sfinți
11. Botezul Domnului-Tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul-Sf.Gheorghe omorând Balaurul-Episcop
12. Cei patru Episcopi
13. Isus Pantocrator.
14. Constantin și Elena
15. Cocoșul
16. Cloșca cu puii.
17. Sfânta Treime și Fecioara Maria.
         Pop Simion, de la care Mușlea a descoperit trei stampe din 1842:
1. Fecioara cu pruncul Isus
2. Constantin și Elena
3. Sfânta Treime
         Stampele păstrate până în zilele noastre în arhivele muzeelor, episcopiilor și
colecțiile particulare, atestă și înfățișează lucrări bine echilibrate compozițional, continuând tradiția și canoanele
bizantine aflate la manastirile din Moldova. După xilogravorul și dulgherul Pop Simion de la care se păstrează casa cu
semnătura lui pe grindă, 1852 - 1858, s-a făcut o ruptură de tradiție urmând trei generații care nu au practicat meșteșugul
xilogravurii.
         Ca descendent al familiei mi-am însușit singur meșteșugul, făcând
lucrări de xilogravură care nu aparțin niciunui cult. Primează arta având simboluri religioase duse până la semnificații
universale.Xilogravura practicată exprimă o "nostalgie a originilor". "Știința cu religia și cu arta înseamnă libertate și
nemurire", Petre Țuțea, Filozofia Nuanțelor.
         Ieșind din traditie am creat forma sculpturală de tip
totem, pornind de la ideea de
Om (
Botezul Domnului) sacralizând spațiul cu lucrări ( toiege, săbii, chei, cupe,
arbori cosmici ) o rețea de concepte tranchilizante într-un ambient natural, ca în așteptarea unui rit mistic de
rugăciune interioară, făcând o legătură între artă şi filozofie.
         A fi în stare de Dumnezeire înseamnă a contempla, a intra în extazul
transcendental, în misterul hristic. Chipul răscumpărat al sfinților este cel "preasemenea" cel din urmă subiectivism,imaginea
relevată a Dumnezeirii. Omul fiind cea mai tulburătoare icoană a lui Dumnezeu, prefăcut în această imagine. Această funcție
revelatoare, devine adevărul oricărei ființe umane; omul nu este adevărat, nu e real decât în măsura în care are revelația
cerescului.Mărturisirea mântuirii constituie tema și subiectele icoanelor,cuvântul unit cu Dumnezeiasca frumusețe.
Iconarii din Hășdate aduc tradiția bizantină la nivel de artă, fiind prin manifestare unici în partea de răsărit a Europei.
Izvoadele lor au constituit o sursă de inspirație și pentru iconarii niculeni.
Mircea Pop