XILOGRAVURA DIN HĂŞDATE
CREATĂ ŞI CONTINUATĂ DE FAMILIA POP

         Ca descendent şi continuator al xilogravurilor din Hăşdate, mă simt îndreptăţit să prezint şi să susţin fenomenul artistic de factură populară din secolul XVIII. După ce au fost semnalate în monografii cu caracter istoric,remarcate de Nicolae Iorga, Grigore Creţu în primul deceniu al secolului al XX-lea, xilogravurile de la Hăşdate s-au impus târziu în atenţia specialiştilor. Etnografii grupaţi în jurul Muzeului Ardelean ca Andrei Oros şi Farcaş Gyulai au început să colecţioneze aceste stampe populare începând cu ultimul deceniu al sec.XIX-lea.

         Scriitorul George Oprescu publică studiul: Gravurile pe lemn ale ţăranilor din Nicula, aflate în colecţia Muzeului Etnografic din Cluj, atribuindu-le atunci greşit iconarilor din Nicula şi încercând fără cercetarea terenului să dezvăluie originea şi evoluţia lor. Cercetătorul, Ion Muşlea contestă lucrarea lui Oprescu în comunicarea ţinută în 1928, la primul Congres Internaţional al Artelor Populare, de la Praga. Provenienţa xilogravurilor din Ardeal fiind atribuită Breslei Gravorilor din zona Gherlei, constituită la 1777 de Protopopiatul Greco-Catolic unde sunt cunoscuţi meşterii din Hăşdate, Gherla, Silivaş şi Buneşti. Primii xilogravori din Hăşdate sunt: Mihăilă Munteanu, Petre Potcoavă şi Ure.

         Cercetătorul, Ştefan Meteş, poetul Adrian Maniu, etnograful maghiar, Karoly de Viski fac cercetări prin anii 1931,cu privire la gravurile pe lemn , populare, româneşti din Transilvania apărute sub lucrarea în limba franceză "Gravures sur bois populaires romaines de Transylvanies", Budapesta 1931. Tzigara Samurcaş remarcă ineditul şi importanţa acestei forme de artă populară la ţăranii ardeleni , legând-o de tradiţia gravurii în lemn de pe lângă mănăstirile moldoveneşti, Mănăstirea Neamţ. Acesta a fost momentul declanşării unui interes deosebit faţă de provenienţa bizantină a stampelor, datorându-le studii mai consistente cercetătorilor, ocupându-se de meşteşugul artistic popular al xilogravurii. Ion Muşlea, în 1939, descrie cu exactitate şi probabilitate istorică şi etnografică apariţia şi evoluţia acestei manifestări artistice legate de satul Hăşdate din apropierea Gherlei şi a Mănăstirii Nicula.

         După părerea etnografului clujean, nevoia de icoane ieftine accesibile mulţimii de credincioşi săraci a dus cândva în sec. XVIII-lea, la apariţia acestor "tipare", "clişee" de lemn cu ajutorul cărora se tipăreau sute şi mii de tiraje repetate,icoane pe hârtie şi subiecte laice în negru, culoare tipografică în unul sau două registre unele colorate ulterior cu pensula în culori de apă. La tipărirea tirajelor uneori participa toată familia. Se tipărea pe hârtie de ziar uneori pe coli mai groase realizându-se sute de exemplare într-o zi. Unele erau încadrate pentru a fi puse în iconostasul unor biserici de lemn. Celelalte erau făcute sul şi duse la un centru de desfacere cum ar fi în Hăşdate la armeanul Iacob Perint şi mai târziu în sec.XIX la Moldovan Todor "Mâţu", care urma să le ducă pentru comercializare la preţul de trei - patru crăiţari, fiind cumpărate de la meşteri cu un crăiţar distribuindu-le în tot Ardealul dincolo de munţi în Câmpia Tisei , în Moldova, Bucovina, Muntenia şi Maramureş, unele ajungând până în America.

         Primele stampe datate în Hăşdate sunt din anul 1787, cu semnătura gravorului Gheorghe Pop din Hăşdate. Se afirmă că familia Pop din Hăşdate a venit la începutul sec.XVII-lea din Moldova în urbariul satului datând din anul 1737, fiind înscrisă sub numele "Pop Moldoveanul". Pop Gheorghe este urmaşul lui "Pop Moldoveanu" care ar fi învăţat arta gravurii în lemn , în Moldova la mănăstirea Neamţ, unde s-au perindat o pleiadă de gravori,de la care între anii 1785 şi 1782 ne-au rămas un număr important de stampe. Pop Gheorghe şi Pop Moldoveanul, nu ne apar în Bresla Gravorilor din împrejurimile Gherlei, constituită în 1777. Gheorghe Pop a fost şi este considerat de către toţi cercetătorii fenomenul spiritual artistic, cel mai consacrat artist al acestui gen al artei gravurii în lemn din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea din localitatea Hăşdate. Ultimele cercetări întreprinse atestă douăsprezece gravuri semnate şi datate ori numai semnate de Gheorghe Pop:

1. Botezul,Tăierea Capului Sf. Ioan , Sf. Alipie, Sf. Simion , 1787
2. Scene din viaţa lui Alexandru cel Mare 1798
3. Isus Hristos Împărat şi Mare Arhiereu 1806.
4. Sfântul Arhiereu Mihail 1807.
5. Pogorârea de pe Cruce 1811.
6. Scene din romanul popular Alexandria 1817.
7. Sf. Ierarh Nicolae, primul sfert al sec.XIX-lea.
8. Cei patru evanghelişti, primul deceniu al sec. XIX-lea.
9. Masa Raiului, primul sfert al sec.XIX-lea.
10. Maica Domnului cu pruncul Isus, primul sfert al sec.XIX-lea.
11. Cina cea de Taină şi Martirul celor patruzeci de mucenici, 1824
12. Scena din romanul popular Alexandria, 1825.
Se mai adaugă un număr de încă nouă gravuri semnate şi datate:
1. Patimile Domnului, 1805.
2. Maica Domnului , Isus şi şapte sfinţi, 1806.
3. Judecata de Apoi, 1809 şi Deisis şi cinci sfinţi 1812.
4. Adorarea Maicii Domnului,1912.
5. Sf. Gheorghe omorând Balaurul,1786.
6. Răstignirea Domnului, sec.XVIII-lea.
7. Sărbătoarea adormirii Maicii Domnului, circa 1800.
8. Maica Domnului Isus Hristos şi patruzeci de sfinţi, cca 1812.
9. Sf. Arhanghel Mihail, 1807.

         Gheorghe Pop a gravat şi imprimat şi alte icoane. Unele rămase anonime, altele datate şi semnate, încă necunoscute. Cele douăsprezece xilogravuri în optâsprezece exemplare datorate lui Gheorghe Pop, identificate recent în judeţul Hunedoara la Muncelul Mare de scoase la lumină de scriitorul Florian Dudaş.

         În Hăşdate se cunosc cinci meşteri,gravori, Nechita Morariu, Simion Pop, Onisie Pop, Andrei Man, Pop Gheorghe, fiind primul meşter care influenţează genul bizantin al icoanelor, folosind scrisul chirilic şi latin,a datat lucrările între anii 1806 - 1824, având succesori în familie ca Pop Onisie şi Pop Simion.

         Pop Onisie semnează între 1843 - 1851, şaptesprezece stampe:

1.Răstignirea
2.Sf. Gheorghe omorând balaurul
3. Masa Raiului
4. Arhanghelul Mihail şi Gavril
5. Sf. Ilie
6. Templul Domnului
7. Arhanghelul Mihail
8. Naşterea Domnului
9. Sfânta Treime
10. Patru Sfinţi
11. Botezul Domnului-Tăierea Capului Sf.Ioan Botezătorul-Sf.Gheorghe omorând Balaurul-Episcop
12. Cei patru Episcopi
13. Isus Pantocrator.
14. Constantin şi Elena
15. Cocoşul
16. Cloşca cu puii.
17. Sfânta Treime şi Fecioara Maria.

         Pop Simion, de la care Muşlea a descoperit trei stampe din 1842:

1. Fecioara cu pruncul Isus
2. Constantin şi Elena
3. Sfânta Treime

         Stampele păstrate până în zilele noastre în arhivele muzeelor, episcopiilor şi colecţiile particulare, atestă şi înfăţişează lucrări bine echilibrate compoziţional, continuând tradiţia şi canoanele bizantine aflate la manastirile din Moldova. După xilogravorul şi dulgherul Pop Simion de la care se păstrează casa cu semnătura lui pe grindă, 1852 - 1858, s-a făcut o ruptură de tradiţie urmând trei generaţii care nu au practicat meşteşugul xilogravurii.

         Ca descendent al familiei mi-am însuşit singur meşteşugul, făcând lucrări de xilogravură care nu aparţin niciunui cult. Primează arta având simboluri religioase duse până la semnificaţii universale.Xilogravura practicată exprimă o "nostalgie a originilor". "Ştiinţa cu religia şi cu arta înseamnă libertate şi nemurire", Petre Ţuţea, Filozofia Nuanţelor.

         Ieşind din traditie am creat forma sculpturală de tip totem, pornind de la ideea de Om ( Botezul Domnului) sacralizând spaţiul cu lucrări ( toiege, săbii, chei, cupe, arbori cosmici ) o reţea de concepte tranchilizante într-un ambient natural, ca în aşteptarea unui rit mistic de rugăciune interioară, făcând o legătură între artă şi filozofie.

         A fi în stare de Dumnezeire înseamnă a contempla, a intra în extazul transcendental, în misterul hristic. Chipul răscumpărat al sfinţilor este cel "preasemenea" cel din urmă subiectivism,imaginea relevată a Dumnezeirii. Omul fiind cea mai tulburătoare icoană a lui Dumnezeu, prefăcut în această imagine. Această funcţie revelatoare, devine adevărul oricărei fiinţe umane; omul nu este adevărat, nu e real decât în măsura în care are revelaţia cerescului.Mărturisirea mântuirii constituie tema şi subiectele icoanelor,cuvântul unit cu Dumnezeiasca frumuseţe. Iconarii din Hăşdate aduc tradiţia bizantină la nivel de artă, fiind prin manifestare unici în partea de răsărit a Europei. Izvoadele lor au constituit o sursă de inspiraţie şi pentru iconarii niculeni.

Mircea Pop

TIPARE MIRCEA POP